Asigurările de sănătate ale polițiștilor aflați în misiuni internaționale

Problematica asigurărilor de sănătate pentru participanții la misiuni internaționale este un subiect în general ignorat de Ministerul Afacerilor Interne, care fie preferă să lase aceste asigurări în sarcina organizației internaționale sub egida căreia se desfășoară misiunea, fie în sarcina participanților la misiuni, din fonduri personale. În situații particulare, doar când organizațiile internaționale solicită direct și explicit MAI încheierea de asigurări de sănătate pentru personalul trimis în misiune, sunt alocate fonduri și sunt achiziționate aceste asigurări. Nefurnizarea de către angajator a unei asigurări medicale adecvate constituie o încălcare gravă a drepturilor sociale și economice ale polițiștilor participanți la misiuni internaționale, iar materialul de mai jos face parte dintr-o serie de activități ale SIPOL pentru informarea membrilor de sindicat și a comunității polițiștilor participanți la misiuni internaționale cu privire la condițiile de acordare a acestui drept.

Cel mai frecvent, MAI ignoră cu totul subiectul asigurărilor de sănătate, iar unitățile dau, ca răspuns standard la solicitările privind asigurările de sănătate, aprecierea că acestea ar fi ”facultative”, după cum se poate observa în extrasul de mai jos:

Extras din răspunsul IGPR la solicitarea unui membru SIPOL de a-i fi decontat costul cu asigurarea medicală

SIPOL a transmis o serie de întrebări pe această temă către IGPR, IGPF și IGJR, iar răspunsurile se regăsesc mai jos.

Cel mai complet răspuns este furnizat de IGPF, iar cei de la IGJR ne-au informat că sunt responsabili pentru asigurările de sănătate ale personalului propriu participant la misiunea NATO Resolut Support din Afganistan. IGPR ne-a redirecționat către MAI – Direcția Generală de Afaceri Europene și Relații Internaționale, fără însă a ne comunica faptul că angajații Poliției Române trimiși în Misiunea Specială de Monitorizare a OSCE în Ucraina nu beneficiază de asigurări medicale de la angajator, ci sunt obligați să le plătească din fonduri proprii.

Conform art.27 din Legea nr.121/2011 privind participarea forțelor armate la misiuni și operații în afara teritoriului statului român, „Dispozițiile prezentei legi se aplică tuturor instituțiilor publice de apărare, ordine publică și siguranță națională”, inclusiv așadar personalului din structurile MAI, iar „competențele ministrului apărării naționale, stabilite prin prezenta lege, sunt îndeplinite, după caz, de conducătorii instituțiilor respective”. La art.19 din această  lege, care face referire la aspecte financiare, la alin.(1), se precizează expres faptul că „Fondurile necesare participării forțelor armate la misiuni și operații în afara teritoriului statului român se asigură de la bugetul de stat, prin bugetele instituțiilor trimițătoare”, iar la alin.(2) lit. e se precizează că din aceste fonduri se fac cheltuieli inclusiv pentru „încheierea contractelor de asigurare pentru personal”.

De asemenea, art.6 lit. c) din Hotărârea de Guvern nr.518/1995 privind unele drepturi si obligații ale personalului român trimis in străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, în forma sa actualizată, prevede că „Ministerele și celelalte unități trimițătoare suportă și … cheltuielile privind asigurarea medicală”.

În Nota de Fundamentare a HG nr.999 din 2015, Guvernulexplică modalitatea de aplicare/interpretare a art. 6 din HG nr. 518/1995, făcând referire la dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Afacerilor Interne și la art.26 din Legea nr.121/2011. Astfel, potrivit art.5 coroborat cu art. 17 alin.(8) din OUG nr.30/2007, pe timpul participării la misiuni internaţionale sau multinaţionale umanitare și de menținere a păcii în afara teritoriului național, efectivelor Ministerului Afacerilor Interne le sunt aplicabile dispoziţiile legale privind personalul trimis în misiune temporară în străinătate – normă de trimitere. De asemenea, conform art.26 din Legea nr.121/2011, „Drepturile de diurnă, cazare, hrană, facilitarea legăturii cu familia, recreere și transport ale personalului militar și civil participant la misiunile și operațiile prevăzute la art.2 alin.(1), precum și ale celui care execută misiuni în zona de operații, în sprijinul forțelor armate dislocate, în conformitate cu specificul fiecărui tip de misiune sau operație, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului”.

Potrivit altor prevederi din Nota de Fundamentare menționată, cardul european de asigurări sociale de sănătate își produce efecte doar pe teritoriul unui stat membru UE, conferindu-i titularului asigurat dreptul la prestații medicale necesare. În cazul statelor care nu sunt membre UE, cardul european de asigurări sociale de sănătate nu prezintă utilitate.

De asemenea, nici acordurile din domeniul sănătății încheiate între România și state care nu sunt membre UE, în prezent aflate în situație de conflict/post-conflict și pe teritoriul cărora se desfășoară misiuni sub egida organizațiilor internaționale, nu oferă cetățenilor români dreptul la prestații medicale la un standard adecvat.

Întrucât, în prezent, personalul MAI secondat în Misiunea Specială de Monitorizare a OSCE în Ucraina este obligat să susțină din fonduri proprii costul unei asigurări medicale adaptate condițiilor din zona în care își desfășoară activitatea, vom exemplifica cu această situație particulară, dar aceleași principii sunt valabile pentru orice altă zonă de conflict/post-conflict. Așadar, „Acordul de cooperare în domeniul sănătăţii şi al științelor medicale dintre Ministerul Sănătății din România şi Ministerul Sănătății din Ucraina”, ratificat prin HG nr.1075/1996, nu poate fi aplicat în autoproclamatele republici populare separatiste Donețk și Luhansk, deoarece teritoriul acestora nu se mai află sub controlul autorităților guvernamentale de la Kiev, fiecare dintre cele două autoproclamate republici adoptându-și drapel, emblemă, armată și administrație proprie și folosind rubla rusească drept monedă de circulație.

Încheierea de către personalul dislocat în misiunea OSCE Ucraina a contractelor de asigurare medicală este o necesitate imperativă pentru a avea acoperire medicală în zona de conflict din estul Ucrainei (inclusiv spitalizare, intervenții chirurgicale în caz de urgență, extracție de urgență din zona de conflict și deplasare de urgență pe calea aerului, etc.) și pentru desfășurarea în condiții optime a activităților specifice de monitorizare într-o zonă de risc ridicat, aceasta fiind impusă de către misiunea OSCE în conformitate cu procedurile interne de operare și cu regulile aplicabile personalului organizației:

Rule 6.02.1 — Participation in a health insurance scheme
All OSCE officials shall have a health insurance coverage. Their participation in a given health insurance scheme shall be specified in their letters of appointment or terms of assignment.
Rule 6.02.3 — Health insurance coverage of seconded OSCE officials
(a) The OSCE shall not contribute to the health insurance coverage of seconded OSCE officials.
(b) Should the OSCE consider that the evidence provided by seconded OSCE officials does not demonstrate that their health insurance coverage is valid worldwide, including war-risk areas, the OSCE shall enrol the seconded OSCE officials concerned into the OSCE health insurance scheme.

Este evident că nici asigurarea medicală națională, în calitate de angajați ai MAI, și nici cardul european de sănătate nu pot acoperi cerințele misiunii OSCE pentru trimiterea efectivă în zona de operații.

În prezent, doar o parte din efectivele MAI participante la misiuni internaționale – reprezentanții IGJR – beneficiază de asigurări medicale pentru zonele de misiune, încheiate încă din momentul părăsirii teritoriului național, deși aplicarea prevederilor HG nr.518/1995 nu este facultativă.

Fondurile pentru asigurările medicale aferente participării la misiuni și operații în afara teritoriului statului român sunt asigurate de la bugetul instituției. Cheltuielile în acest sens sunt precizate inclusiv într-o serie de documentele strategice și operaționale de planificare care sunt întocmite în fiecare an la nivelul MAI, cu aplicabilitate pentru anul calendaristic următor, aprobate prin Hotărâri ale Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT). Clauzele pe care asigurarea medicală specifică zonei de misiune trebuie să le respecte nu sunt acoperite de asigurarea națională deținută la CASAOPSNAJ pentru cei care au calitatea de angajați ai MAI.

Angajatorul ignoră nu doar să încheie asigurări medicale adecvate pentru personalul trimis în misiune, dar și să analizeze acoperirea asigurărilor medicale furnizate de către organizațiile internaționale, pentru a veni cu asigurări medicale complementare, pentru nevoi specifice (recuperare medicală pe termen lung la centre specializate, eventual în regim rezidențial, consiliere psihologică etc). Dezinteresul MAI are consecințe dintre cele mai grave pentru personalul care poate fi în situația de a avea nevoie de servicii medicale specializate, pe termen lung, pentru tratament sau recuperare în urma unor afecțiuni dobândite pe durata turului de serviciu.

SIPOL va continua seria de activități pentru a determina factorii decizionali din MAI să se preocupe și de acest aspect, pentru a oferi polițiștilor participanți la misiuni internaționale asigurări medicale la un standard adecvat, în conformitate cu prevederile legale.

Asocierea sindicală și drepturile sindicale

Drepturi şi libertăţi sindicale – cadrul legislativ

Norme internaţionale fundamentale :
Convenţia ONU privind Drepturilor Omului
Carta Socială Europeană Revizuită
Convenţia OIM nr. 87/1948 privind libertăţile şi drepturile sindicale
Convenţia OIM nr. 98/1949 privind dreptul la organizare şi negociere colectivă

Normative naţionale :
Constituţia României (art. 40)
Legea nr. 53/2003 – Codul Muncii şi legislaţia conexă
Legea dialogului social nr. 62/2011 și legislația conexă

Contractele colective de muncă, încheiate la nivel de sector de activitate, grup de unităţi şi unitate/întreprindere sunt izvor de drept, având caracter general, permanent și obligatoriu. Clauzele nu pot deroga de la prevederile legale.
Contractele încheiate la nivel de unitate/întreprindere sunt înregistrate la nivelul Inspectoratelor Teritoriale de Muncă, iar contractele încheiate la nivelul grupurilor de unităţi și sectorial sunt înregistrate la nivelul Ministerului Muncii și Justiției Sociale.
Drepturile şi obligațiile angajatului sunt prevăzute în contractul individual de muncă, iar Codul Muncii instituie interdicţia de a renunţa la drepturile conferite de lege (art. 38).
Drepturile şi libertăţile sindicale sunt garantate individual, fiecărui angajat, fără discriminare legată de naţionalitate, vârstă, gen, religie şi fără condiţionări prealabile, dar şi în mod colectiv, adică sindicatelor constituite.
În România exercitarea dreptului sindical este condiționat de existenţa unui raport de muncă sau raport de serviciu.
Drepturile şi libertăţile sindicale fac referire la libertatea de asociere şi afiliere sindicală, dreptul la exercitarea activităţilor sindicale, dreptul la grevă în limitele legii, precum şi dreptul de reprezentare la stabilirea condiţiilor de muncă prin mandatari (sindicat/reprezentanţi ai angajaţilor)
în procesul de informare/consultare şi negociere colectivă.
Pentru protecţia drepturilor salariaților, legislaţia muncii prevede sancţiuni şi interdicţii specifice, autoritatea naţională desemnată responsabilă cu controlul aplicării legislaţiei muncii fiind Inspecţia Muncii.
Linkuri legislaţie:
http://dialogsocial.gov.ro/legislatie-2/
http://dialogsocial.gov.ro/sector-de-activitate/
http://dialogsocial.gov.ro/grup-de-unitati/

Drepturile sindicale garantate de legislaţia naţională în contextul relaţiei/raportului de muncă

  • dreptul fiecărui salariat de a se asocia liber în sindicat, de a adera la un sindicat deja constituit (adeziuni pe bază de cerere scrisă) sau de a se disocia de sindicat; un număr de 15 salariaţi la acelaşi angajator pot constitui un sindicat. Salariaţii minori, de la împlinirea vârstei de 16 ani, pot fi membri de sindicat fără acordul reprezentanţilor legali. Nu se pot asocia în sindicat magistraţii, demnitarii aleşi şi cadrele militare. Cotizaţia sindicală este deductibilă în limita a 1% din salariul brut şi poate fi reţinută din salariu la cererea sindicatului doar cu acordul scris al angajatului.
  • dreptul fiecărui salariat de a desfăşura activităţi cu caracter sindical şi de a participa la acţiuni sindicale (protest, miting, grevă); Pe durata grevei, este interzisă concedierea angajatului, iar raportul de muncă/raportul de serviciu se suspendă de drept, cu asigurarea plăţii contribuţiilor sociale.
  • dreptul fiecărui membru de sindicat de a alege şi a fi ales în conducerea organizaţiei sindicale din care face parte şi interzicerea oricăror presiuni sau represalii în legătura cu apartenenţă la un
    sindicat ori cu activitatea sindicală prestată. Relaţia dintre sindicat şi membri, precum şi drepturile şi obligaţiile membrilor de sindicat sunt
    stabilite prin Statutul propriu al sindicatului, adoptat de membri.

Sindicate – rol şi misiune

Sindicatele, în sens generic „organizaţiile sindicale”, sunt persoane juridice independente, fără scop patrimonial, constituite în scopul apărării drepturilor membrilor prevăzute în legislaţia naţională, în pactele, tratatele şi convenţiile internaţionale la care România este parte, precum şi în contractele individuale şi colective de muncă şi pentru promovarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale membrilor.
Sindicatele se pot asocia liber în federaţii şi confederaţii sindicale.
Sindicatele îşi elaborează autonom statutele de funcţionare prin care îşi stabilesc relaţia cu membri, modul de organizare, de gestiune şi de alegere a liderilor, a activităţilor, a serviciilor prestate şi programul de acţiuni sindicale.
Sindicatele pot asista angajatul la negocierea şi încheierea contractelor individuale de muncă, participă la negocierea colectivă, la acţiuni colective (miting, protest, grevă), reprezintă şi apără interesele angajaţilor în faţa instituţiilor publice şi a instanţelor judecătoreşti (calitate procesuală
activă).
În vederea apărării drepturilor angajaţilor/membrilor:

  • Sindicatul sesizează autorităţile de control şi poate transmite instituţiilor de resort propuneri de legiferare cu impact în domeniul relaţiilor de muncă;
  • Sindicatul poate solicita şi participa la procedurile amiabile de soluţionare a litigiilor şi poate reprezenta interesele individuale şi colective ale membrilor săi în faţa instanţelor de judecată;
  • Sindicatul este consultat de angajator cu privire la regulamentul intern, situaţia întreprinderii, organizarea muncii, securitatea şi sănătatea în muncă şi asigurarea protecţiei sociale;
  • Sindicatul poate fi invitat la reuniunile Consiliului de Administraţie pe teme de interes profesional, economic sau social;
  • Sindicatul este consultat obligatoriu în cazul concedierilor colective (proiect de concediere al angajatorului) şi pot propune măsuri de evitare sau de diminuare a consecinţelor acestora;
  • Sindicatul reprezentativ încheie contracte colective de muncă şi/sau acorduri colective şi poate declanşa conflicte colective de muncă şi grevă;
  • Organizaţiile sindicale reprezentative la nivel naţional participă la decizie în procesul instituţional (obligatoriu) de consultare tripartită (comisii de dialog social la nivel central şi local, comisie tripartită la nivelul Inspecţiei Muncii, Consiliul Naţional Tripartit pentru Dialog Social şi comisii parlamentare).

Căi de sesizare şi atac în caz de abuz şi discriminare cu caracter sindical

Căi de sesizare:

Sursa: http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Munca
/2018/2018-drepturi_sindicaleRO.pdf

Drepturile sindicale conform Convenției Europene a Drepturilor Omului

Drepturile sindicale sunt prevăzute în Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO)

Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire pașnică și la libertatea de asociere, inclusiv dreptul de a constitui cu alții sindicate și de a se afilia la sindicate pentru apărarea intereselor sale.

Art. 11 – Libertatea de întrunire și de asociere din CEDO

Astfel, Art.11 garantează:

  • dreptul de a constitui un sindicat și de a se afilia unui sindicat, la libera alegere;
  • dreptul de a fi ascultat și libertatea de a proteja interesele profesionale ale membrilor sindicali prin acțiuni sindicale, statele contractante având obligația să permită, precum și să facă posibilă desfășurarea și dezvoltarea acestora.

Art. 11 nu garantează:

  • dreptul sindicatelor de a fi consultate;
  • dreptul la beneficii retroactive rezultate dintr-o convenție colectivă;
  • dreptul la grevă ca atare Art. 11 Oferă fiecărui stat membru libertatea de a alege mijloacele care urmează a fi utilizate pentru a face posibilă acțiunea colectivă. Acordarea dreptului la grevă reprezintă, fără îndoială, unul dintre cele mai importante dintre aceste mijloace, dar există și altele (Schmidt și Dahlström împotriva Suediei);
  • dreptul ca membrilor sindicatelor să nu li se transfere posturile.

Convenția apără și următoarele drepturi sindicale:

  • Dreptul la negociere colectivă;
  • Dreptul de a se afilia sau nu la un sindicat;
  • Dreptul la grevă și libertatea de întrunire pașnică;
  • Dreptul sindicatelor de a-și stabili propriile regulamente și de a-și alege membrii;
  • Dreptul de înregistrare a unui sindicat.

Sursa: http://ier.gov.ro/wp-content/uploads/fise-tematice/FT-Drepturi-sindicale-mai-2016.pdf

SIPOL, o nouă abordare pentru promovarea intereselor profesionale, economice şi sociale


SIPOL propune o metodă inovativă de promovare a drepturilor membrilor săi, acționând atât în zona externă – misiuni și organizații internaționale în care activează membrii de sindicat, cât și internă – structurile din Ministerul Afacerilor Interne și Ministerul Justiției.

Strategia SIPOL este să pornească de la faptul că schimbarea instituțională se face, în primul rând, prin oameni, iar schimbarea oamenilor este legată de cunoaștere și autoperfecționare. Așadar, prin susținerea cu toate mijloacele disponibile a membrilor de sindicat să își îmbunătățească nivelul de competență în apărarea propriilor drepturi și să se perfecționeze profesional, se poate crea un grup dinamic, coeziv și capabil de reacție în fața unei tot mai agresive eroziuni a drepturilor economice și sociale. Recentele inițiative de micșorare sau eliminare a pensiilor de serviciu reprezintă doar vârful icebergului.

Esența acestei abordări este că în era informațională viteza de reacție, adaptabilitatea, inițiativa și capacitatea de auto-organizare sunt elementele cheie ale noului sindicalism. Întrucât suntem din ce în ce mai interconectați, iar viteza de diseminare a informației și capacitatea de mobilizare cresc odată cu mărimea rețelei din care facem parte, orice progres al unui membru SIPOL va avea un impact semnificativ asupra progresului întregului grup. Prin urmare, pentru SIPOL, membrii individuali nu sunt cantitate neglijabilă, ci factori de multiplicare.

Pe membrii interesați de misiuni și organizații internaționale îi sprijinim prin toate mijloacele să participe la selecții, încercăm să asigurăm transparența și corectitudinea selecției, iar după ce ajung în misiuni le reprezentăm interesele în fața angajatorului din România și îi consiliem privind activitatea din străinătate. Sperăm ca, pe termen mediu, să îi putem reprezenta și în fața conducerii misiunilor prin afilierea SIPOL la federații sindicale europene și internaționale. Expertiza obținută de membrii SIPOL în misiuni este un factor cheie de schimbare și progres instituțional, nevalorificat, din păcate, în mod sistematic de către MAI sau MJ, până în prezent.

Pentru membrii care nu au ca prioritate imediată participarea la misiuni internaționale, SIPOL propune schimburi europene de experiență, participarea la cursuri de perfecționare profesională și familiarizarea cu standardele internaționale în domeniu, cu impact în ceea ce privește calitatea condițiilor de muncă și asigurarea dezvoltării carierei. Având în vedere evoluțiile privind activitatea instituțiilor de aplicare a legii din Uniunea Europeană, SIPOL va susține, inclusiv prin accesarea de fonduri nerambursabile sau acorduri bilaterale, schimburile profesionale de scurtă durată (vizite de studii sau stagii profesionale) ale membrilor de sindicat cu colegii de pe linii de muncă similare din străinătate.

Un nou tip de activism sindical este necesar, nu pentru a intra în conflict sau pentru a-l elimina pe cel existent, ci pentru a-l completa. Este vorba de activismul individual, informat și competent al fiecărui membru de sindicat pentru a-și apăra propriile interese profesionale și oportunitățile pentru dezvoltarea carierei, coordonându-se, în același timp, cu alți membri sau grupuri active, pentru a da un răspuns articulat și coerent angajatorului. Pe cei care împărtășesc această viziune, SIPOL îi așteaptă în rândurile sale.

Sursa imaginii: https://euagenda.eu/publications/digital-age-employment-and-working-conditions-of-selected-types-of-platform-work-france

SIPOL – primul sindicat din România dedicat personalului care își desfășoară activitatea în misiuni și organizații internaționale

Bun venit pe pagina Sindicatului Independent al Polițiștilor din România – SIPOL. Reprezentăm interesele funcționarilor publici cu statut special din Ministerul Afacerilor Interne și Ministerul Justiției care își desfășoară activitatea în misiuni internaționale sub egida UE, ONU sau OSCE.


Membrii și simpatizanții SIPOL își desfășoară activitatea în principal în zone post-conflict, în misiuni de menținere a păcii, monitorizare, consiliere sau de consolidare a capacității instituționale.

Ne propunem să contribuim la eficientizarea procesului de selecție privind participarea la misiunile internaționale și la îmbunătățirea condițiilor de muncă și dezvoltare profesională pentru membrii noștri. Dacă sunteți interesați de acest domeniu și sunteți dispuși să vă implicați în activitățile noastre, vă așteptăm alături de SIPOL.